Kelly Jones
Kelly Jones e vocea aspră alăturată unei figuri pregnant masculine şi arogante pe care o asociem cu numele Stereophonics. E muşuroiul de vocale grave din care au ieşit melodii precum Maybe tomorrow, Since I told you it’s over sau I’m alright. Cunoscut pentru referirile caustice la adresa anumitor nume din industria muzicală (Matt Bellamy, Muse: “stuck up his own arse”; Radiohead: people need to get back to songwriting or the “country will fall to fucking pieces”). În 2007, Kelly scoate primul album solo, în care toate melodiile poartă numele unor fete, însă “Only The Names Have Been Changed” — aşa cum avertizează într-o notă de autenticitate autobiografica titlul albumului.
În ianuarie 2007, MTV a pus cap la cap o suită de înregistrări încadrate în folii de vorbe pe care Kelly le schimbă cu John Kearns într-un duo delicios de accente britanice.
Suzy [You came to rescue me So I came to believe You were my remedy]
Katie [The cab was dark and cold Katie got her kicks that way Searching for her soul]
Rosie [Rosie helped the kids stay alive She gave them the drugs So they didin’t die]
Liberty [Won’t you come with me, Liberty?]
Jayne [She said she's leaving me again Then she got lost]
Daca ti-a placut maybe tomorrow inseamna ca o sa iti placa si asta de exemplu http://www.youtube.com/watch?v=t1crRWVjtLA
:)
Biuuutiful, fwench *and* cool. :) Tot rasfoind melodii de-ale lor, am realizat ca, uhu!, imi suna familiara “Still in love”. Multumesc frumos.
:)
Cu placere. :)
Da asta? “Mum - We have a map of the piano”
http://www.youtube.com/watch?v=vMd514DNqj4
A fost pe soundtrack la cateva filme si asta e unul dintre ele.
Oh, da, melodia asta am intalnit-o in “Wicker Park”, un film salvat de coloana sonora. You have nice choices in music, master Jedi. :) Si pentru ca simt ca trebuie sa plusez si eu cu ceva.. Lali Puna - Together in electric dreams. Si, daca tot suntem aici, trebuie sa vezi “2046″ (sau orice alt film, poate “In the mood for love”..) de Wong-Kar-Wai. : )
Mai Wicker Park nu a fost salvat de coloana sonora. :) Filmul ala a fost chiar exceptional. Mai bun chiar decat L’appartement dupa care a fost facut. Si cumva in acelasi gen si tot foarte bun este si And Now… Ladies and Gentlemen…
Dar cred ca nu le apreciezi din cauza ca esti prea tanara si copila. :)
Foarte interesanta si melodia ta. :)
Iti iei nasul la purtare. :)
Wicker Park are toate ingredientele sa rezoneze cu o persoana prea tanara si copila: Josh Hartnett, poveste de dragoste, mister, Josh Hartnett :D. Insa actiunea pare deloc veridica si filmului ii lipseste aplombul care sa-l faca memorabil. Nu am vazut L’appartement, insa am tot auzit voci care laudau varianta originala.
Si cel de-al doilea titlu e trecut pe lista, multumesc pentru pont. Iar apropo de Jeremy Ironsh, poate arunci un ochi peste Lolita. Stiiiu, e un clasic, merg la sigur, numai ca filmul are o cu totul alta nuanta fata de carte, aduce personajele intr-o ipostaza mai putin cinica sau persiflatoare decat avea in minte Nabokov, mai candida si emotionanta. Gata, ma opresc aici. :)
Vezi cum ai ratat ce era important? Si tocmai din cauza varstei. :P
Nu este o poveste de dragoste. Este o poveste de dragoste cu obsesii si tradari. O poveste care nu trebuie sa fie reala, nu trebuie sa fie normala. Nu trebuie sa ti se intample in fiecare zi asta. E un fel de drama-thriller-romantic mai degraba decat o poveste de dragoste. O sa vezi tu mai tarziu. :)
:)) Esti fenomenal.
Stiu. :)