RoBlogFest ‘08
Dacă un om obişnuit, să spunem eu, şi-ar fi luat astă-seară boneta magică şi tricoul de susţinere şi ar fi mers la întâlnirea bloggerilor de la Fabrica, ar fi rămas trainic marcat în sufleţelul său plăpând. Omul ăsta, să-i spunem moi, ar fi stat la o coadă care şi la 2 ore de la începutul oficial al chermezei (când ar fi ajuns moi) încă ieşea proeminent în afara clubului şi ar fi zăbovit apoi încă vreo câteva minute la garderobă.
Sala în care ar fi pătruns moi ar fi fost una tip culoar, întunecată şi strîmtă, senzaţie augmentată de ticsirea de omuleţi de toate nuanţele şi frizurile, ciobănei şi mioriţe, VIP-uri acceptate sau mai închipuite. Muzica housish s-ar fi lovit, dând din coate, din perete în perete, din podea în tavan şi înapoi. Ecrane luminoase ar fi înviorat marginal atmosfera underground. În vreme ce moi şi alţii ca el ar fi purces să transforme bonul de bere Adobe (inteligentă mişcare) în ceva mai efemer, Johann ar fi răsărit pe scenă pentru a da curs festivităţilor, motivul oficial al întâlnirii (cel real fiind, desigur, dansul social al bloggerilor).
Moi, neinspirat aşezat fix în miezul gloatei, îndeajuns de aproape cât să zărească figurile celor de pe scenă, însă mult prea intim plasată faţă de chiuitorii serii, s-ar fi găsit blestemându-şi voinţa de a fi acolo, precum şi pe flăcăii care îl sfredeleau cu fluiere de stână. Profan într-ale virtualului de prim rang, ar rămâne ambiguizat când lumea ar scanda frenetic jegjegjeg, visuratvisuratvisurat, flu-flu-fluiere, ciutacu, booo, zosozosozoso, “îmi bag pula, a ieşit tolontan cel mai bun?”. Cu minţile alambicate şi echilibrul afectat de nişte otolite răvăşite, moi s-ar fi simţit ca într-un cămin cultural dintr-un sat uitat de civilizaţie, unde tinerii s-au întâlnit să mai spargă o bilă, să mai asculte o muzicuţă pe care să urle straşnic, să trăiască şi ei că doar o veaţă are.
Resemnat că locul ăla nu e pentru el, moi ar fi plecat imediat ce decernarea premiilor s-ar fi sfârşit, cu părerea de rău faţă de o intenţie novac-iană care pare sănătoasă şi inspirată, însă care eşuează prin numărul mare de omuleţi (deci networking ineficient) şi aerul de iarmaroc pe care unii mai vânoşi l-au indus. De timpuriu ajuns acasă şi mulţumind în gând organizatorilor, moi şi-ar fi îmbrăcat noul tricou cu sigla RBF şi ar fi adormit gândind că blogosferei îi şade cel mai bine în virtual.
Priveste partea buna a lucrurilor… aratai adorabil cu “boneta magica”. Nice seeing you!
Multumesc frumos, se pare ca au fost mai multe parti bune ale lucrurilor. : ) Likewise.
inteligenta miscare? bonul de bere? Sigur. lumea o sa caute mai abitir pe dc++ softuri de la adobe. ma indoiesc ca vreunul din cei care a umblat cu bonul in mina si a asteptat la vreo coada pentru o bere gratis isi va lua vreodata vreun soft original de la adobe.
fata de danone, coca cola si l’oreal, daca vrei sa beneficiezi de produsele adobe nu trebuie sa le cumperi (iaurtul poate fi mincat o singura data, softul suporta mai multe acte de consum). asa ca e clar, aceasta campanie de awareness (pentru unii) si fidelizare (pentru altii) va avea rezultate nesperate in ceea ce priveste vinzarile de soft. nu?
aaa… frumos ai scris. poetic aproape (parerea mea critica nu era la adresa ta, ci a loviturii de marketing a celor de la adobe).
Gadjodillo, nu cred că mişcarea vizează în principal vânzarea de soft Adobe. În ultima vreme, Adobe România îşi construieşte o imagine tinerească, de loc *cool* unde te poţi angaja (se ştie că au o atenţie deosebită faţă de angajaţi — săli de recreere, atmosferă colocvială + gazdă a întâlnirilor Wurbe, unde oferă băuturi şi pizza + berile şi tricourile de la RBF + alăturarea cu diferite asociaţii studenţeşti, de exemplu cu BEST — caz în care sprijină plecarea studenţilor la cursuri în afară). Toate cele de mai sus mă fac să cred că au în vizor factorul uman în principal, inserarea în conştiinta noastră ca fiind o companie “căreia îi pasă” şi “unde ţi-ar plăcea să lucrezi”. Înclinarea înspre produsele lor vine ulterior, bănuiesc. : )
la asta nu m-am gindit, desi era la indemina sa-mi treaca prin cap ca e vorba de oameni cu inclinatii IT (nu toti, fireste, majoritatea sintem simpli useri de platforme gratuite… but you can never know), cei targetati de bonurile de bere…
deci, a fost un fel de petrecere-eveniment monden?
în mod cert nu mi-ar fi plăcut. :) dacă aş fi venit, sigur ,mă îmbătam englezeşte şi m-aş fi făcut de cacao pe acolo.
măcar au fost fete frumoase?
Oho.. :)
frumoase si single… nimic mai placut. vederii (nu stiu daca si altor aspecte)