Copacul de Hârtie
Copacul de Hârtie e un proiect demarat târziu în România, lucru care te face să te blochezi în înmărmurire când realizezi că, până mai anul trecut, nu exista un ONG care să fie interfaţă directă între companii sau persoane fizice şi centrele de reciclare de hârtie. Whoa!
De ceva vreme, câţiva copăcei şi-au reunit forţele şi au pornit acţiunea asta de o utilitate stringentă într-un mediu în care ideea de reciclare, sortare de deşeuri sau civism sunt într-un continuu stadiu de debut greoi. Închei un contract cu ei (pe hârtie), aduni cel puţin 50 kg de celuloză şi apoi îi suni. Ei vin în supermobilul lor, te eliberează de povara pe care ulterior o transportă la un centru de reciclare, banii fiind investiţi în acoperirea cheltuielilor de transport, promovare, etc şi în copăcei care sunt apoi plantaţi în diferite zone ale Bucureştiului.
Îmi vine în minte proiectul pus în practică în zona Bulevardului Magheru din Bucureşti, când copacii de pe marginea străzii au fost îndoliaţi cu fâşii de pânză neagră prin care ei deplângeau soarta “fraţilor” din diferite zone defrişate din ţară. E delicat şi duios, ne atinge, oftăm şi trecem mai departe. Cred însă că avem nevoie de altfel de abordări, de mai multe proiecte precum cel de faţă, care să-şi suflece mânecile şi să se pună pe treabă. Bănuiesc ca cei de la CdH au înţeles că cea mai eficientă manieră de a-i face şi pe cei mulţi să fie implicaţi e să.. faci tu mare parte din efort.
Aşteptăm extinderea proiectului şi în alte oraşe, pentru că e vital să închidem circuitul firesc al hârtiei. www.copaculdehartie.ro
Sidaction
Koop
Koop Island Blues
The truth is we were much too young.
Now you’re looking for me or anyone like me.
(de aici)
“Don’t change your light bulbs, change your leaders.”
Bono @ Davos Forum
Apropo de Millenium Development Goals, “making the world a better place by 2015″, filmul The girl in the cafe.
“Behind us stand the 30,000 children who will die of extreme poverty each day and we are proud to be their representatives. I didn’t give my life to politics in order to say that I was part of a generation that succeeded in cutting the tariff on the import of processed coffee to 27.3%. I want to be a member of that great generation that for the first time had in its power to wipe out poverty, and did so. Are we alone in this? Or will someone else stand beside us?”
Why so serious?
Oricine ar privi secvenţe din filmul ce urmează să fie lansat în vară, The Dark Knight, remake al vestitului Batman, nu ar plasa în spatele imaginii debile a joker-ului pe cea a lui Heath Ledger, fragilul şi defensivul cowboy din Brokeback Mountain, decedat de curând. Un rol care probabil va năuci mulţi privitori tocmai prin această alăturare neaşteptată. Din păcate, ceea ce foarte probabil ar fi fost un boom al carierei actorului, un punct de shiftare care ar fi arătat că are curajul abordării de roluri de diferite culori şi potenţialul să le joace amuţitor, va fi doar o ieşire din scenă cu valuri.
Trailer - The Dark Knight
Portishead | Third
De la P citire:
23 Jan 2008
We’re pleased to announce that we’ll be releasing our album, titled THIRD, on April 14th 2008. The album has 11 tracks and is 49 minutes 13 seconds long.
După dezamăgirea rebranduită a celor de la Hooverphonic, mi se strânge inima la fiecare asemenea anunţ. De data asta însă nu a fost rost de scâncete şi dezamăgiri. Portishead sunt în continuare Portishead şi-s ai naibii de buni. Aceeaşi Beth uşor adusă de spate şi silfidică în suferinţă. Aceleaşi linii ascuţite şi tonuri complicate. Sunt 10 ani de la ultimul album iar ei au evoluat înspre o nuanţă mai percutantă de acid jazz. We like our music dark and raw and Portishead simply.. delivers.
Dintre cele câteva melodii disponibile pe youtube (”Wicca”, “Hunter”, “Machine Gun”, “Mystic”, “Peaches”), Third nu pare să fie un cuib de hituri care să rămână imprimate la prima audiţie. E mai degrabă un total de ace care se adâncesc încet sub piele. Machine Gun închide o incredibilă presiune. Mystic e ca o mângâiere tot mai alertă. Wicca e de o deznădejde cumplită.
Aşteptăm noul album, o echitabilă umplere a timpului până Portishead o să vină - cândva, cândva - în concert la Bucureşti.
Wicca
“Did you now when I lost? Did you know when I wanted?”
Concert Al Jawala
(prin feeder.ro)
Uhu!
Gbye, Heath Ledger
Wurbe #5
Într-o lume în care idei precum social networking, happening-uri mondene şi nebunie self-marketing prind o tot mai mare amploare, Wurbe pare o denumire pentru încă o acţiune menită “oamenilor de azi”, celor hip şi updataţi, multitasking şi patchuiţi cu fineţuri de societate. În realitate, aşa cum orice Kent al zilei îşi imaginează că-şi poate scoate tricoul cu “I write code” pentru a străluci sub gloria unui costum infailibil, Wurbe este doar un nume cool pentru un grup de geek-şi.
Pornit din impulsul a doi oameni de a avea contact cu partea umană a domeniului lor, proiectul Wurbe închide în sine comunitatea dezvoltatorilor web din Bucureşti şi întâlnirile lor regulate. Nimic oficial, nimic bazat pe carduri VIP, totul mizează pe ideea de interacţiune nefasonată şi schimb colocvial de experienţe şi descoperiri.
(prin spinei.hotnews.ro)
Într-un cadru cu statură ori la o bere paşnică într-un loc îngăduitor cu discuţiile colective, Wurbe încearcă să adune cât mai mulţi dezvoltatori pasionaţi de lumea lor şi deschişi înspre o informare tip fast-food, minus caloriile. Pentru că, în cercul lui, fiecare geek poate fi un mic super-erou. Iar uneori cea mai bună cale de a-ţi ieşi schema cu tricoul e să vii în faţa colegilor de tagmă şi să le povesteşti despre munca ta. Nu capeţi fata la final, dar poţi măcar să răpeşti un oftat de la vreun developer din sală.
Este reconfortant să vii în contact cu oameni pătrunşi de ceea ce fac, autentici, vii. Oameni care îţi pot vorbi orgasmic vreme de minute în şir despre un subiect precum GTD cu Thunderbird ori TDD prin Mocking, de parcă întreaga lume s-ar balansa pe linia discuţiei voastre. Ăsta e gramajul demn de luat în seamă în amalgamul de bruiaje trendy şi singurul care conferă socializării greutatea sa primordială: legarea unei comunităţi şi aflarea unor dinamici active, inducerea sentimentului de apartenenţă şi infiltrarea în subliminal a unei solidarităţi însufleţite.
Următoarea întâlnire, Wurbe #5, se va desfăşura în sediul Adobe, luni, 21 ianuarie, ora 18:00.
Radiohead
Sunt nişte oameni teribil de inteligenţi. Abordarea pe care o au în privinţa livrării muzicii lor vine şi catalizează valoarea artistică pe care ultimul album o are, oferindu-i acestuia statura reţinută şi firescul calm al artei ajunse la maturitate.
In Rainbows este imediat trimis în mediul virtual, pentru a fi downloadat gratuit. Apar materiale cu ei interpretând cap-coadă melodiile de pe album, lansate pe site-uri de liber şi intens acces precum youtube. Pentru ca acum, după ce aprecierile s-au împământenit pe o linie a revelaţiei fericite (Q magazine: “In Rainbows is a brilliant work“ | Rolling Stone: “[it] delivers an emotional punch that proves all other rock stars owe us an apology“ | New York magazine: “Radiohead has made their best music in years, maybe ever.”), lucrurile să intre în făgaşul firesc al capitalismului. Pe 1 ianuarie 2008, a fost lansată varianta comercializată, concomitent cu încetarea posibilităţii downloadului liber. Marketing isteţ.
Scotch Mist
(prin eugens.wordpress.com)
